Intodeauna o cafea, o tigara si un ziar, la una din cele trei mese ale unei benzinarii, ma bine-dispun; e la fel de bizar ca atunci cind intru in benzinarie si simt ca tre` sa cumpar neaparat o cola, o ciunga, o ciocolata, un covrig desi nu imi e nici foame si nici sete.Tot asa s-a intamplat si zilele trecute cind am asteptat, la o cafea, sa mi se monteze geamu’ la masina (de cand sint in capitala as putea sa ma laud ca sint unul dintre putinii oameni caruia i se aplica proverbu`: „ cind e sa ai ghinion dai de cui pana si in …”).
De ce a fost notabil de data asta sa beau cafeaua la benzinarie?
Pai, a fost: o data pentru ca nu m-am simtit nici deranjat si nici angasat de cersetorul care m-a urat si doi la mina pentru ca am ascultat prima uratura pe anu’ asta care, in esenta, imi ura “decat despre nimic”.
Iat’o mai jos,
„Am muncit la Diham la fabrica
Criza a venit si m-au restructurat
Singuri, la Victoriei cu mascati, ne-am luptat
Aho de anu` nou
Catelus cu peru cret
Sa ai jeepu’ mare in cotet
Pe Madonna de soata
Da un ban sa se’mplineasca”.
Probabil ar fi trebuit sa ramin scortos si sa nu ma buseasca risu. Astfel as fi fost martorul unei uraturi complete. Sint totusi bucuros ca am fost urat intr-o zi frumoasa de toamna pe care as putea sa o declar, oricind, o zi de vara si asta ma duce cu gandul la o poezioara din copilarie, la fel de timpa:
„Asta vara la Craciun
Mancam mere dintr`un prun
S`a venit stapinu` lui
De m`a dat jos din gutui
Parca`ar fi ciresu` lui”
Iete, asa ma bucur ca prostu` de lucruri simple care vorbesc „decat despre nimic”.
