Contemplativ de meserie

                De cateva zile am tot incercat sa aplic pozitii noi asupra vietii mele de venétic pe plai bucurestean.( De cate ori spun Bucuresti imi vine sa adaug un vers al lui Bacovia “ cimitir al tineretilor mele” si as mai adauga oras blestemat si “examene grele”.):

In prima faza “m-am hotarat sa devin prost”. M-am straduit mult! E pentru a doua oara cand incerc: un-mi iese, promit sa mai incerc din nou,

                In ce-a de-a doua faza m-am hotarat sa imi schimb meseria. Am auzit de la o prietena a mea, pe care o cunosc inca din vremea mezozoicului timpuriu (mezozoicul este timpuriu pentru ca ea are doar 16 ani, neimpliniti), de o noua meserie “ intelectual de meserie”. Mi-am dat seama ca meseria aceasta este una buna, este o meserie a fericirii, iti da insa satisfactii financiare pe termen scurt si foarte scurt (in zilele noastre e mai profitabil sa fii prost). La mine a tinut 5 zile dupa salariu; apoi am realizat ca meseria devine una costisitoare. Nu mai pun la socoteala ca nu prea te intelege nimeni cand vorbesti. Spre exemplu: Fatilor “ este o chestiune pendinta care trebuie tratata cu celeritate”, va rog sa studiati cu atentie absconsul acestui discurs inopinant.

                De obicei atunci cand citesc am langa mine si o agenda in care-mi notez lucruri care ma impresionzaza pe moment si care un ma mai impresionzaza mai tarziu. Azi am recitit niste pagini ale agendei si am dat peste urmatorul citat “…cel mai de adevarat e tot omul care, in mod negrabit si fara se sa opuna sa munceasca ostentativ, contempla si vede. Oamenii sunt anti-contemplativi. Dar cum sa vezi ceva daca nu contempli?” Citatul m-a impresionat la maxim insa nu imi aduc aminte nici cartea sau autorul . Am o vaga idee ca ar fi Neagu Djuvara. Bine, nu cred ca are importanta cine a scris asta , (bine are importanta ca mie imi place de Neagu Djuvara) important este ca mi-am dat seama ca trebuie sa imi schimb iar meseria. M-am facut “contemplativ de meserie”.

               Nici asta un a dat roade asa ca astazi voi face ceva nou, primul meu curs de limba turca. Deja mi-am inebunit toti colegii si prietenii cu asta. Toata lumea ma interogheaza “la ce dracu iti treb`e?” Ei bine nu am zis nimanui dar acu`, ma destainui: imi doresc sa locuiesc in Haliç si sa fac Istanbulul orasul casei mele. In speranta ca intr-o zi va fi asa vreau sa ma pregatesc pentru a ma tocmi cu vreun turc batran, ce-si invarte tacticos metaniile, in KAPALI ÇARŞI.

Sah

           toata viata mi-am dorit sa citesc ceva interesant, sa mananc ceva interesant, sa incerc ceva interesant, sa vad un film interesant, sa mi se intample ceva interesant, sa interesant. Nu mi-a iesit tot timpul insa am avut parte si de lucruri interesante. Anu` asta, interesant a facut ravagii in lumea mirifica a lui 2011. Notabil e ca in 2011 trebuia sa ne sfarsim de vreo doua ori pana acum, slava ceriului ca Dumnezeu nu ia seama la toti prostii.

            La inceputul anului m-am pornit sa joc jah si am mutat nebunu` la Bucuresti. Era mutarea perfecta. Era aproape sah. Apoi, in februarie, un pion negru a mutat si uite asa, am ramas fara casetofon de masina. Nu a fost mare lucru; pierdeam si eu un pion. Am ramas increzator si optimist in tabla de sah bucuresteana. In martie-aprilie, regina, aflata in deplasare pe tabla Italiana, si cu mine ne dam sah mat in neumarate randuri, ne plictisim lasam in sah totul si continuam fiecare cu treaba lui, aici pierdem regina. In mai, pentru a iesi din sah, mut calul la Predeal pentru o scurta perioada. Aici am sarbatorit 10 ani de cand lumea nu-mi mai zice liceean. Frumos eveniment, pacat ca nu mai zice lumea 'liceean'! In iunie inaintea plecarii in vacanta un pion negru se ia la tranta cu un un pion de-al meu si-l pierd. Optimist trec si peste asta. Pionul pierdut nu insemna decat un geam stricat, un netbook pierdut, doua cartuse de tigari lipsa si o mizerie de nedescris in intreaga patratica alba ce delimiteaza garsoniera mea. Afara e zapuseala, pantalonii ti se lipesc de fund, pantofii incep sa te stranga, te doare capu` de la aerul conditionat si te gandesti ca sahul e ultimul lucru pe care ti-l doresti; asa ca faci o mutare astfel incat sa grabesti finalul. Iau o tura si trec la atac, imi schimb functia. Interesanta miscare, pacat ca putin mai tarziu tura e scoasa de pe tabla. Pe timpul verii am mai adapat calul pe cate o patratica alba de pe tabla Lipsacaniului. Intr-o seara proaspat intors de pe campul urban, parchez calul meu alb in stinga grajdiului unde locuiesc. Aceasta mutare a fost fatala pentru cal; a doua zi nu mai avea un geam si nimic in porbagaj. Am pierdut calul cu totul. Nu-i bai, mai am inca piese pe tabla, mai am un nebun, o tura si vreo doi pioni.

            Am trecut peste toate si de fiecare data vocile din mintea mea ma trimiteau la" Pe aripile vantului" mai precis la celebra fraza „O să mă gândesc la asta mâine. La urma urmelor, e şi mâine o zi. ... '' asa am petrecut aproape un an fara sa daram tabla de sah. Probabil daca nu amanam acum eram, faceam, scriam altceva. Acum vocile din mintea mea ma trimit la un tricou pe care l-am vazut, la cineva, zilele trecute si pe care scri

I survived in Bucharest.

            Oare tricou,l se dadea mare ca a supravietuit ? sau doar anunta ca a supravietuit ? Sau o spunea intr-o cheie resemnata ? Oare tricoul stia ce se zgheara sau si el era confuz?

Acum sincer, daca interesant inseamna o partida de sah in care negrele iti dau pana la urma sah mat, , apoi … eu nu mai vreu interesant. In speranta in care interesant inseamna un sut in cur care te face sa te mobilizezi, atunci mai vreau interesant.

NO COMMENT

Invidie

         În „casî di din`jios”, lemnele trosnesc în soba cu firidă, Buni s-a mutat de curînd din chiler căci a început să fie frig. În casă, „soba îi mai mari”, casa e mai călduroasă că „are cohoari pi păreţi şi e duşamită cu liemn di stejar”. La geamul cu „trii canate” este pusă acum şi dublura, sus „pi aburari” stau gutui culese cu mîna, stau aşa ca nişte soldăţei gata de atac, frunzele uscate de la codiţe par nişte pălării de muşchetari. În casă se simte un miros dulce-amărui de gutui care se împleteşte uşor cu cel de „măligă” de la masa de seară. Meniu în această seară „măligă”, aşa cum numa` Buni ştie sa facă, cu „brînză de oi bătută la borcan”. Acum pe plită bolboroseşte apa dintr-o oală mică, e pentru „şeaiul di zgorghini”. Buni stă pe vatră şi povesteşte: cum înainte oamenii munceau,  „sămănau cînipă”, o secerau,  o puneau în gîrlă la murat şi mai apoi o meliţau iar în  final era pusă în furcă şi toarsă cu fusul. Cînepa astfel obţinuţă e apoi trecută prin vîrtelniţă şi "depănată pi suveică", ca să fie uşor trecută prin iţele războiului. Aflu povesţea cînepei pornind de la un of al bunicii; îşi doreşte să aducă „patul cu mindir di paie din chiler” în casă. În casă are doar „paturi di tîrg” ca atunci cînd mai vin la ea copiii, să aibă unde dormi.

        De obicei, cînd Buni povesteşte, nu stă pe vatră doar ca să se încălzească ci împleteşte cu nişte andrelele scurte ciorapi de lînă ; anu` ăsta nu, nu mai dă din mîini doi ochi pe faţă şi unul pe dos, anu`ăsta doar povesteşte. Povesteşte aşa de frumos încît ţi-ai dori să fi trăit şi tu experienţă!

      Oboseala de peste zi şi căldura sobei fac ca ochii noştri să înceapă a nu mai sta larg deschişi, să clipească din ce în ce mai des. În luarea deciziei de a ne culca contribuie şi un căscat prelung. Bunica se ridică de pe vatră şi se duce să aducă din „casî di din`sus” încă un „ogheal” care trebuie pus la încălzit  după sobă (nu era pregătită să primească musafiri). Facem paturile şi ne pregătim de culcare. Întunericul din camera e străpuns doar de razele lunii şi lumina flăcărilor care se iţesc printre cerucurile de la plită. Liniştea e tulburată doar de lemnele care trosnesc din cînd în cînd în vatră. Mă hotărăsc sa rup această linişte şi o mai întreb ceva, încerc să o fac să îmi mai povestească. Buni îmi răspunde şi începe din nou să istorisească. Nu îmi aduc aminte la care parte a poveştii am adormit. Îmi amintesc doar o replica spusa cu naduf la adresa vărului meu care şi-a cumpărat sobă, în loc să îşi facă una de teracotă „aşa cum au oaminii” fără să chieltuiască bani şi spune că: „deh ţîganu cîn` are chiperi pune ş`în chisăliţă”.

        

Da, A..a sînt invidios! Sînt sigur că aşa s-a derulat seara de vineri, numai că de data asta tu ai fost cea care a adormit ascultînd vocea plăcută a lu` Buni. Mă bucur mult pentru tine că ai trăit (retrăit) această frumoasă şi de neuitat experienţă!

Vocile din mintea mea

Zilnic traim o viata dubla. Una publica pe care o vad si altii; in care mergem pe strada, mancam, citim, vorbim la telefon, bem, fumam, ne uitam la poze pe Facebook, facem o gramada de lucruri. De asemenea mai avem si una paralela, numai a noastra. In aceasta viata paralela sunt "voci" care ne trimit flash-uri. Uneori aceste flashuri se itesc si scot capul catre viata publica. Vocile din mintea mea spun ca:

•  sa nu dau bani pe o punga branduita - ce eu sunt promoter pe banii mei?;
• pungile de hartie primite de la X,Y, nu sunt pentru a cara mancarea la birou;
• mai bine merg "la cumparaturi cu sacosa mea de acasa" sau cu o traista chic
• adevaratul smecher e acela care respecta regula bunului simt;
• atunci cand iti e prea comod intr-un loc trebuie sa il schimbi ;
• mall-ul este un “obiectiv turistic” care te distruge sufleteste;
• daca dai primesti dublu;
• un imi plac cimiliturile de genu “asta`i viata”;
• un poti fi si sef si prieten cu subalternii;
• aerul conditionat este cea mai inutila inventie din lume ;
• nu cred in conceptul Bio, Eco si Fair Trade ;
• « la tara » poate fi si in inima orasului;
• dorinta de a avea o viata patriarhala se stinge dupa doua saptamani de vacanta;

Vocile din mintea ta ce zic?

acasa

M-am nascut, nu de mult, la poalele muntelui Tampa, Dupa Gradini, in Scheii Brasovului. Am avut o copilarie frumoasa plina de natura, de animale si de oameni normali. Aveam doua locuri unde ziceam acasa. Acasa era atat in gradina mare cu nuci, in mijlocul careia se inalta casuta noastra (tot anul mai putin vara). De asemenea acasa era in casa cu prispa “cu doua cameri si sala” unde faceam amiaza in fincare zi, tolanit in patul cu mindir de paie din Tifesti (toata vara) .

Mai apoi, acasa, am inceput sa il folosesc pentru a defini NIMIC. L-am folosit pentru apartamentul din Iasi apoi apartamentul din Stefan, pentru apartamentul de pe Victoriei, pentru apartamentul din Hauteville, pentru casa din Champdor, pentru garsoniera din Drumul Taberei , pentru Hotelul Orient Mintur din Iastambul, pentru apartementul prietenei fratelui meu din Barcelona. L-am folosit pentru ca era mai simplu de explicat unde mergeam sau de unde veneam, nu mai definea si nici nu mai defineste acelasi acasa. Cand ziceam acasa un mai simteam acasa, de fapt acasa s-a umplut de atat de multe locuri si lucruri si totusi de  NIMIC.

Zilele trecute m-am intors de acasa, de la Iasi! Acasa s-a despuiat de NIMIC si a inceput din nou sa capete forma. Da, acasa e probabil locul de unde pleci cu pareri de rau ca il parasesti. E locul in care te intorci cu placere. E locul in care te bucuri ca simti mirosul familiei tale atunci cand deschizi usa.  E locul de unde pleci si regreti ca lasi in urma persoane dragi. E locul unde se afla un pat vechi, in care dormi confortabil (acelasi de la Brasov). E locul in care de dimineata si pana seara nu te plictisesti, chiar daca nu ai TV, calculator sau mai stiu eu ce zdranganeala moderna. E locul in care atmosfera te mangaie, placut, dimineata cand te ridici din pat. Acasa e atat de multe. Realizez ca am din nou acasa al meu si imi exsalta sufletul insa ma domoleste faptul ca nu sint acasa, sint departe de acasa.

Inca imi doresc sa am super puteri

in fapt nu stiu daca imi doresc cu adevarat sa am superputeri sau pur si simplu tanjesc dupa perioada in care imi doream sa am superputeri.

Ce as fi facut daca as fi avut superputeri?

as fi salvat lumea de la pericolul inchipuit la care ar fi fost supusa, nu as fi fost Bat/superman ca pe vremea aia nu aveam tv. As fi cumparat un munte de guma turbo ca sa am eu toate surprizele cu masini (sic!). As fi luptat alaturi de turci in singurul razboi pe care Stefan, l-a pierdut pe jumatate si l-ar fi catigat (stiam eu tehnica cu tava de jaratec data martoagelor moldave). As fi locuit intr-un castel si m-as fi plimbat cu jaguarul ala rosu care apare in surprizele de la guma turbo. As fi dat scoala cu slanina si as fi creat si niste caini care sa o manance. As fi mers zilnic: dimineata, la prinz si seara la McDonalds sau daca nu, asa mai realist, as fi facut un munte de cartofi prajiti. As fi adus Polul Nord in Romania, ca zapada sa nu se termine niciodata. As fi facut vacanta de vara vesnica, ca sa nu ma mai intorc nicodata in oras si sa stau la tara la Buni. M-as fi facut June Curcan al Brasovului, ca sa nu mai incalec pe roibul lu` nea Puiu, sa am armasarul meu rosu.

Ce as face acum daca as avea superputeri ?

….as face in asa fel incat luna, sa fie la fel de lunga ca salariu + un bonus mic, nu numai pentru mine dar si pentru toti cei care se ostenesc. As calatori in lume. Cu bonusul mic as aplica principiul evreesc al anului sabatic.

M-as update cu mai multa imaginatie si cu mai multe ideii, ca sa pot folosi eventuala superputere, daca va veni ! Ciudat, mai multi ani inseamna mai multa experienta, da` in cazu de fata, se pare ca e invers proportional.

Tu ce ai face daca ai avea super puteri?