Noi ne numim artisti

"Din bube, mucegaiuri şi noroi
Iscat-am frumuseţi şi preţuri noi."*

le-am cumparat direct din Europa si le-am pus intr-o firida pe Lipsani. Frumos amenajata cu mult stil, dar mai ales cu multa arta, vitrina iti incanta ochiul! Iti starneste atata placere ca, daca nu ai fi pe strada, ai avea instant orgasm. Sunt adunate la un loc: Craciun, Valantine`s, Martisor si Paste frapant e ca, desi suntem aproape de Haloween, nu am putut vedea nici un bostan, cu fata de strigoi, in geam. Imi place ca acest sarcofag al artei, patronat de o tablita aurie pe care e scrijelit, la strung cu multa truda, UNIUNEA ARTISTILOR PLASTICI – ATELIERE DE CREATIE.

* Tudor Arghezi   “ Testament”

Softwere pe paine

Azi, de dimineata m-am trezit altfel. M-am trezit mai vesel decat de obicei. Aveam sentimentul ca sunt iar copil si ca to`ma ce o sa fac o prostioara. Asta imi dadea o super satisfactie si ma facea sa chicotesc. Ma simteam bine doar la gandul ca toata lumea merge la serviciu doar eu nu.  Imi doream de mult un moment ca asta, vroiam sa vad cum e ca toata lumea sa forfoteasca in oras cu treaba, toti colegii sa meraga la serviciu iar eu sa stau sa nu fac nimic. Acum doua saptamani am aflat de un targ de locuri de munca asa ca mi-am zis “ impusc doi iepuri”. O sa imi iau o zi de concediu si o sa stau acasa si cand oi avea chef o sa verific si tarabele de la targ.

Mi-am baut cafeau, am verificat una, alta pe net si pe la 10 am plecat catre locul cu pricina. Afara, o zi superba de octombrie, azi am observat ca si Bucurestiul poate fi frumos toamna. Dupa ce am dat cateva ture ca sa imi pot parca nenorocirea de masina am intrat triunfator la targ. Aici un nene imbracat in negru, asa cum ii sta bine oricarui paznic, mi-a cerut sa ii arat CV-ul “ca nu se poate fara”. Aveam o stare de spirit buna asa ca nenea cu tonul si mojicia lui nu a reusit sa ma indispuna. Eram guvernat de   “Sunt optimist. A fi orice altceva ar fi inutil. “ cum spunea Dragos Bucurenci la facebook unde il cita pe Churchill. I-am arat hartia caci venisem pregatit, atunci cerberul mi-a dat voie sa deschid usa si sa intru.

Eram tot mandru de mine! Aveam pe fata un zambet aproape prostesc! Acu`le-o trag astora de la multinationala mea in stil mare. Aici o sa gasesc “job”-uri multe, o sa imi aleg de unde vreau eu! Am dat prima oara cu nasul de cei de la Vodafon, unde rula reclama aia cu Rebengiuc pe care o urasc; de fapt urasc toate reclamele de la Vodafone, da pe aia cu Rebengiuc cel mai tare. Mancatori de rahat, companie care sufera impreuna cu si pentru poporul roman pe care ei il iubesc pentru cei cativa banuti pe care ii toarna lunar in conturile lor. Trec de ei zicand in gandul meu “sictir am de unde sa-mi aleg, pot sa va ignor ba, onaniilor”. Ajung si ii vad pe cei de la Samsung, intre timp suna telefonul si spun interlocutorului “sunt la targ si ii vad pe aia cu galaxiul lor, au venit sa isi faca publicitate”. Ajung la taraba la ei, ce sa vezi? aveam dreptate, oferta lor era inexistenta! Merg mai departe si ce imi e dat sa vad? Unii au luat faza asta cu targul foarte in serios. Cei de la ING au adus drept taraba un stand imens din plexiglas plin cu portocale. In apropiere erau si cel de la Lidl, le faceau concurenta cu vinete, chiperi, patlagele la preturi de soft discunt. Ma rog in cazul de fata  le-o trasesera cei de la ING ca de la ei puteai sa te infrupti din portocale pe cand la Lidl nu aveai voie sa le strici layout de raft, nu-si permiteau sa aiba rupturi in zi de sarbatoare. Orice zi praznuita de besearica e binevenita in comert – Mitica o sa vina sa isi ia carnati de ziua lui la -20% doar pentru el. Am trecut si de ei, le-am dat ignor ca ma gandeam “ apoi io am venit aici sa scap de dracu’ nu sa ma inscriu in partidu’ lu` ta-su’”.  In gand spuneam, desi imi venea sa strig tare la ei, “auzi ba! Sa va duceti dracu’ ca in sala asta mare, care are 4000 de locuri, o sa gasesc eu joburi faine si multe nu ca ale vostre”.

Am inceput sa ma plimb prin labirintul cu dughene asezate una langa alta! Vad pe un afis mare negru, scris cu alb “route 66” , ochii incep sa imi licareasca iar creierul emite semnale ca: “aici pare interesant”. Ma postez in fata tarabei si astept ca tanara domnita sa imi prezinte oferta insa, ea ma intreaba “ce v-ar interesa?” Bun, pe mine ma intereseaza multe, insa in prima faza as vrea sa imi spuna cu ce se ocupa acest “route 66”. O rog sa imi faca o mica prezentare si primul lucru pe care mi-l spune este ca, ei cauta persoane pe care sa le relocheze. Imi zic : “nu-i rau daca exista unii care te platesc doar ca sa te muti”. Apoi incepe sa insire, nu imi aduc aminte in ce ordine, cuvinte precum Java, tester, solutii de management, Coder, AMD, Open GL (nu stiu daca erau astea sau altele ca nu m-am chinuit sa le tin minte,  acu’ le-am copiat dintr-un dictionar).  IXIA, Microsoft, INCRYS,ENEA, ,jobendava,   Brainspotting etc sunt urmatoarele nume pe care le-am vazut; despre unele stiam ca se ocupa de IT si nu m-am apropiat, despre altele am cerut prezentare si cand se ajungea frumoasa domnisoara la sa recite si silaba IT  incercam sa imi iau atitudine de om destept care si intelege ce indruga cuoana frumos imbracata din fata mea. Nu vroiam sa-mi adreseze nicio intrebare ca nu care cumva sa fiu nevoit sa raspund. Imi era teama sa nu patesc ca Bula in bancul cu SIDA  si sa raspund “un pic pe fund”.

M-am plimbat vreo doua ore prin targ. Nu imi dau seama cand  am uitat spusele lui Churchil “Sunt optimist. A fi orice altceva ar fi inutil.” Incepuse sa mi se faca foame asa ca am hotarat sa ma duc acasa si sa vad ceva prin frigider. Daca nu gasesc nimic o sa ma duc la multinationala mea sa-mi iau o cutie de juma de kil de softwere, sper sa aiba la raftul de noutati. O sa imi ung o felie de paine cu softwere ca vad ca numai de asta mananca lumea in ultima vreme. O sa beau o cafea buna ca sa ma ajute la digestie si cel mai important o sa trag un pui de somn ca atunci cand ma trezesc, sa cred ca a fost un cosmar. Zis si facut!

PS si acum reclamele:http://www.youtube.com/watch?v=NJny0uSasfA 

sau http://www.youtube.com/watch?v=Uejfh8qyQsY 

Pastele in sens corporatist

              « Cifra de afaceri de azi pe zona Ardealului este una buna ; ieri a fost  Pastele Catolic. In Ardeal sunt mai multi catolici! Anul asta e mai bine, Pastile catolic si cel ortodocs se serbeaza separat. Vanzarile vor fi mai mari pentru ca sunt multe familii mixte care le sarbatoresc pe ambele ». Manager Devoltare Vanzari in compania nr. 2 in lume in domeniul retail-ului

              Pacat ca evrei din Romania au plecat; ma gandesc ca un catalog special de Pesaah, cu mancare kosher, ar fi crescut cifra de afaceri si pe zona Moldovei. Dobrogea ar putea fi « salvata » si ea  cu un catalog cu bunataturi halal pentru cei 0.3 % musulmani, dar ce trist, copii lui Alah nu au Paste. Apocaliptic mi se pare faptul ca Rusii Lipoveni din Romania si  ortodocsii de rit vechi, serbeaza Pastele in acelasi timp cu  ortodocsii. Imi pare rau ca neoprotestantii nu serbeaza si ei Pastele cu fast, ca nu cumpara mancare cat pentru o luna, pe care sa o devoreze in doua zile si apoi sa zaca 5 zile la spital. Nu, nu imi pare rau ca nu fac asta, insa regret ca cifra de afaceri a companiei nu are sanse de crestere si din aceasta directie.

112

E o zi frumoasa de martie. Cu toate astea, oamenii lenevesc in patul cald si nu isi fac aparitia pe strazile prafuite, unde inca mai zac urmele iernii. Spre amiaza soarele razbate si  pe « ulitele » capitalei ; topeste ultimele urme de zapada ramase, to`ma pentru ca strazile sunt mult prea mici si neimportante ca sa fie dezapezite vreodata.

Ies de la un curs si ma indrept catre Piata Unirii. Dintr-o conversatie, tipica pentru conversatiile de dragul socializarii, imi dau seama ca o colega are drum comun cu mine. Imi parea cumva rau ca nu mai puteam sa imi ascult singur muzica din casti (simbol al antisocializarii) si ca voi fi nevoit sa fac conversatie (paranteza anterioara confirmata). Cu gandul ca nu e mult pana la Unirii, ma  imbarbatez si imi zic ca « nu e to`ma mult pana la metrou ». Chir asa pozitiv, aveam o urma de regret «  nu o sa mai pot casca ochii cum vreu eu la mugurii ce to`ma plesnesc, va trebui sa imi adaptez pasul cu cel al companiei mele  si in plus o sa trebuiasca sa mai si vorbesc».

Compania mea este o doamna din rusia, frumoasa, frumoasa, frumoasa!  Daca acum este asa frumoasa  probabil ca in tinerete lua ochii tuturor pe strada. Este foarte eleganta, tot ce poarta este ales cu grija si studiat in cel mai mic deteliu. Este joviala, vesela si foarte vorbareata, atat de vorbareata incat imi aduce aminte de italieni: ei iti povestesc in  cinci minute intreaga lor viata, chiar si cea intrautetina.

Imi povesteste dintr-o suflare ca unui priten apropiat intreaga ei existenta. In mod normal m-as fi enervat dar acum nu, ascult fara sa intervin. Povestea ia o intorsatura  religioasa, poate si pentru ca eram in apropierea Patriarhiei.  Subiectul religie  este unul despre care mie in ultima perioada nu imi place sa vorbesc, dar acum nu ma supara sa ascult. Pasul nostru era unul alert, inspira « am treaba ». Cu toate astea la prima intersectie trebuie sa oprim ca sa treaca masinile. In timpul asta simt cum isi strecoara mana si ma ia de brat. Nu stiu cum sa reactionez. Nu ma deranjeaza caci o face intr-un mod special, o face ca pe o atentionare prin care parca vroia sa imi spuna «  prietene urmeaza sa iti zic ceva extrem de important ». Chiar urmeaza ceva important este concluzia monologului tinut pe tema religioasa presarat cu amanunte de viata personala : « omul este important, nu conteaza ca e crestin, musulman, iudeu sau cum e, negru alb, chinez ».

Ne apropiem deja de intrarea la metrou, insa ne oprim in loc, caci enunta urmatoarea propozitie : « acum eu ma duc la Biserica 112 !» In mintea mea déjà incep roticelele sa se invarta,  sa faca conexiuni si sa coaca intrebari ? De ce 112 ? Cum poti sa numesti o biserica 112 ? Or fi sectanti ? Nu, nu m-am gandit ca poate fi ceea ce imi spune ea «  e biserica de urgenta, cand nimic nu functioneaza, trec un pic pe la 112 » si incepe sa imi vorbeasca foarte frumos despre o biserica din centrul capitalei despre care nici macar nu aveam cunostinta ca exista. Intr-un final aflu ca este biserica in care ea se simte cel mai bine sa stea de vorba cu Cineva si unde toata creatia pamanteana si divina se aliniaza si se pun de accord spre a’i oferi sprijin.

Mi s-a parut interesanta combinatia de vechi si nou « biserica 112 » , chiar daca ideea de salvare cu ajutorul bisericii este foarte veche asocierea cu 112 cred ca e noua. In lumea moderna unde totul se invarte cu viteza, unde totul trebuie prioritizat, trebuie trecut pe liste « To do » divinitatea a ajuns si ea sa fie apelabila prin 112.

La inceput era Masina

La inceput era Masina si Masina era la Om si Omul nu era Masina si Omul era al dracului de prost.

Oare sa fie asa ? Nu mai intai a fost omul, cel care a facut masina ? Nu mai intai era omul si drumul ii apartinea omului ? Da` de la ce m-am luat !? Da....stiu !

Imi place iarna, dupa multi ani in care am urat-o. Imi place iarna ca, are multa zapada . Imi place iarna ca, e alba . Imi place iarna ca, e frig . Imi place iarna ca, are fulgi mari de omat . Imi place iarna ca, da piept cu poluarea si o culca la pamant . Imi place iarna ca, imi aduce aminte de sanius. Imi place iarna ca ,imi aduce aminte de oameni de zapada ce s-au topit in timp. Ce sa mai, imi place iarna punct !

Insa io nu inteleg ceva. De ce dracu ma gandesc iar la «  Masina era la Om si Omul nu era Masina si Omul era al dracului de prost. »

Imi place iarna si imi place ca noi oamenii facem partii prima oara pentru masini. Sa circule sa nu stea in frig si sa le inghete roatele ! Nu ne dam in laturi de la nimic, luam din calea masinilor zapada si o punem frumos pe trotuar, nu vrem sa ramana inzapezite, ca nu mai au de unde sa isi ia apa plata cu lamaie si nici paine nu isi mai pot cumpara. Apoi tot noi oamenii, ne laudam la teveu la tevereu ca : ''situatia e sub control, toate utilajele sunt pe teren si drumurile sunt practicabile !'' si iar imi amintesc «  Omul nu era Masina si Omul era al dracului de prost. »

Si omul sta la semafor si da prioritate masinilor pentru ca : « maica au stergatoarele inghetate si le ninge si de la sare li se strica roatele, unde mai pui ca le degera si oglinzile ». Da masinile e bune maica ca ele iti multumesc si drept rasplata cand trec pe langa tine te stropesc, sa te racoresti ca e naduseala mare. Te claxoaneaza si-te atentioneaza ca locul tau nu e pe drum ci pe troatuar, au grija de tine. Daaaa pe tro-tuar, ce daca zapada iti ajunge la genunchi, faci si tu ceva miscare : ca si asa ai boala secolului douasunu, o viata sedentara. Asa ca …. zi mersi si`noata in nameti. La dracu incepe sa devina obsesiva fraza « Omul era al dracului de prost. » sau ce a mai ramas din ea. Acum inchei ca incepe sa ma sicaie o alta intrebare '' Omul nu e si in masina si la pas?''