acasa

M-am nascut, nu de mult, la poalele muntelui Tampa, Dupa Gradini, in Scheii Brasovului. Am avut o copilarie frumoasa plina de natura, de animale si de oameni normali. Aveam doua locuri unde ziceam acasa. Acasa era atat in gradina mare cu nuci, in mijlocul careia se inalta casuta noastra (tot anul mai putin vara). De asemenea acasa era in casa cu prispa “cu doua cameri si sala” unde faceam amiaza in fincare zi, tolanit in patul cu mindir de paie din Tifesti (toata vara) .

Mai apoi, acasa, am inceput sa il folosesc pentru a defini NIMIC. L-am folosit pentru apartamentul din Iasi apoi apartamentul din Stefan, pentru apartamentul de pe Victoriei, pentru apartamentul din Hauteville, pentru casa din Champdor, pentru garsoniera din Drumul Taberei , pentru Hotelul Orient Mintur din Iastambul, pentru apartementul prietenei fratelui meu din Barcelona. L-am folosit pentru ca era mai simplu de explicat unde mergeam sau de unde veneam, nu mai definea si nici nu mai defineste acelasi acasa. Cand ziceam acasa un mai simteam acasa, de fapt acasa s-a umplut de atat de multe locuri si lucruri si totusi de  NIMIC.

Zilele trecute m-am intors de acasa, de la Iasi! Acasa s-a despuiat de NIMIC si a inceput din nou sa capete forma. Da, acasa e probabil locul de unde pleci cu pareri de rau ca il parasesti. E locul in care te intorci cu placere. E locul in care te bucuri ca simti mirosul familiei tale atunci cand deschizi usa.  E locul de unde pleci si regreti ca lasi in urma persoane dragi. E locul unde se afla un pat vechi, in care dormi confortabil (acelasi de la Brasov). E locul in care de dimineata si pana seara nu te plictisesti, chiar daca nu ai TV, calculator sau mai stiu eu ce zdranganeala moderna. E locul in care atmosfera te mangaie, placut, dimineata cand te ridici din pat. Acasa e atat de multe. Realizez ca am din nou acasa al meu si imi exsalta sufletul insa ma domoleste faptul ca nu sint acasa, sint departe de acasa.