Contemplativ de meserie

                De cateva zile am tot incercat sa aplic pozitii noi asupra vietii mele de venétic pe plai bucurestean.( De cate ori spun Bucuresti imi vine sa adaug un vers al lui Bacovia “ cimitir al tineretilor mele” si as mai adauga oras blestemat si “examene grele”.):

In prima faza “m-am hotarat sa devin prost”. M-am straduit mult! E pentru a doua oara cand incerc: un-mi iese, promit sa mai incerc din nou,

                In ce-a de-a doua faza m-am hotarat sa imi schimb meseria. Am auzit de la o prietena a mea, pe care o cunosc inca din vremea mezozoicului timpuriu (mezozoicul este timpuriu pentru ca ea are doar 16 ani, neimpliniti), de o noua meserie “ intelectual de meserie”. Mi-am dat seama ca meseria aceasta este una buna, este o meserie a fericirii, iti da insa satisfactii financiare pe termen scurt si foarte scurt (in zilele noastre e mai profitabil sa fii prost). La mine a tinut 5 zile dupa salariu; apoi am realizat ca meseria devine una costisitoare. Nu mai pun la socoteala ca nu prea te intelege nimeni cand vorbesti. Spre exemplu: Fatilor “ este o chestiune pendinta care trebuie tratata cu celeritate”, va rog sa studiati cu atentie absconsul acestui discurs inopinant.

                De obicei atunci cand citesc am langa mine si o agenda in care-mi notez lucruri care ma impresionzaza pe moment si care un ma mai impresionzaza mai tarziu. Azi am recitit niste pagini ale agendei si am dat peste urmatorul citat “…cel mai de adevarat e tot omul care, in mod negrabit si fara se sa opuna sa munceasca ostentativ, contempla si vede. Oamenii sunt anti-contemplativi. Dar cum sa vezi ceva daca nu contempli?” Citatul m-a impresionat la maxim insa nu imi aduc aminte nici cartea sau autorul . Am o vaga idee ca ar fi Neagu Djuvara. Bine, nu cred ca are importanta cine a scris asta , (bine are importanta ca mie imi place de Neagu Djuvara) important este ca mi-am dat seama ca trebuie sa imi schimb iar meseria. M-am facut “contemplativ de meserie”.

               Nici asta un a dat roade asa ca astazi voi face ceva nou, primul meu curs de limba turca. Deja mi-am inebunit toti colegii si prietenii cu asta. Toata lumea ma interogheaza “la ce dracu iti treb`e?” Ei bine nu am zis nimanui dar acu`, ma destainui: imi doresc sa locuiesc in Haliç si sa fac Istanbulul orasul casei mele. In speranta ca intr-o zi va fi asa vreau sa ma pregatesc pentru a ma tocmi cu vreun turc batran, ce-si invarte tacticos metaniile, in KAPALI ÇARŞI.